Următoarele sunt o metodă și un proces complet și practic de judecată:
I. Măsurarea obiectivă a instrumentului (radicare bazată pe date-)
Aceasta este metoda cea mai științifică și imparțială, folosită pentru a elimina influența subiectivă a ochilor și a luminii umane.
Instrument principal: colorimetru
Colorimetrul oferă câțiva parametri cheie pentru a evalua diferențele de culoare:
1. ΔE - Valoarea diferenței totale de culoare
Acesta este cel mai important indicator, reprezentând diferența totală de culoare dintre proba standard și proba de testare.
Criterii de judecată (utilizate în general în industrie, ajustări specifice necesare în funcție de cerințele clienților):
ΔE < 0,5: Diferență extrem de mică, aproape imperceptibilă cu ochiul liber. Potrivire excelentă.
0,5 < ΔE < 1,0: Diferență minoră, posibil vizibilă pentru observatorii experimentați în condiții specifice de iluminare. Potrivire bună, în general acceptabilă.
1,0 < ΔE < 2,0: diferență notabilă, posibil vizibilă pentru consumatorii obișnuiți atunci când se compară una-alătură-.
ΔE > 2,0: diferență semnificativă de culoare, în general inacceptabilă. 2. ΔL, Δa, Δb - Valori individuale ale diferenței de culoare
Privirea doar la ΔE este insuficientă, deoarece nu vă spune exact unde culoarea își „dezactivează” culoarea. Datele individuale ale diferențelor de culoare oferă direcții precise pentru corecție:
ΔL (diferență de luminozitate): `+` indică un ton mai alb/mai deschis, `-` indică un ton mai închis/mai închis.
Δa (diferență roșu-verde): `+` indică un ton roșcat, `-` indică un ton verzui.
Δb (Galben-Albastru Diferență): `+` indică un ton gălbui, `-` indică un ton albăstrui.
Aplicație: Dacă ΔE depășește limita, analizând ΔL, Δa și Δb, coloranții pot determina ce coloranți să adauge sau să elimine pentru a corecta formula. De exemplu, Δb din +2.5 indică că proba este prea galbenă, necesitând o reducere a coloranților galbeni sau o creștere a colorantului albastru complementar.
Puncte operaționale cheie pentru măsurarea instrumentului:
Standardizarea pregătirii probei: Condițiile de preparare a probei de testat (temperatura de injectare, presiune, timp, grosime etc.) trebuie să fie complet în concordanță cu condițiile de preparare a probei standard; în caz contrar, nu există comparabilitate.
Calibrarea instrumentului: colorimetrul trebuie calibrat înainte de măsurare.
Măsurare mai multe-puncte: Măsurați 3-5 puncte în diferite locații de pe eșantion și luați valoarea medie pentru a evita influența distribuției neuniforme a materialului sau a defectelor de suprafață.
II. Evaluare vizuală subiectivă (Confirmare vizuală)
Măsurarea instrumentului este fundamentală, dar produsul final este pentru vizionarea umană, deci evaluarea vizuală este indispensabilă.
Principiul de bază: Comparați cu o sursă de lumină standard.
1. Folosiți o cutie de sursă de lumină standard:
Scop: Pentru a elimina metamerismul (adică, culorile se potrivesc sub o sursă de lumină, dar nu sub alta).
Trebuie să-observați sursa de lumină:
D65: Simulează lumina zilnică medie și este cea mai importantă sursă de lumină de referință.
TL84: Lămpi fluorescente comerciale (lumină albă rece) utilizate în mod obișnuit în Europa și Asia.
CWF: Lămpi fluorescente comerciale (lumină albă caldă) utilizate în mod obișnuit în Statele Unite.
UV: Lumină ultravioletă, utilizată pentru a verifica agenții de albire fluorescenți sau pigmenții fluorescenți.
A Sursă de lumină: lampă cu incandescență de uz casnic, folosită pentru a observa performanța culorii sub lumină galbenă caldă.
Metodă: Așezați eșantionul standard și proba de testare una lângă alta într-o cutie de lumină și observați sub diferite surse de lumină pentru a vedea dacă culoarea rămâne consistentă sub toate sursele de lumină. Dacă există o diferență semnificativă de culoare sub o anumită sursă de lumină, aceasta indică o problemă de metamerism, iar formula trebuie ajustată.
2. Unghiul de observare
Pentru culori obișnuite, utilizați 45 de grade / 0 grade (sursa de lumină incidentă la 45 de grade, ochiul uman observat perpendicular) sau condiții geometrice de 0 grade / 45 de grade.
Pentru culorile metalice, culorile sidefate și alte culori cu efect, unghiul de observare trebuie schimbat pentru a vedea dacă efectul de variație a culorii dependent de unghi{0}}este în concordanță cu eșantionul standard.
3. Plasarea probei
Așezați strâns eșantionul standard și eșantionul de testare{0}}lângă-strâns, fără goluri, pentru o comparație directă.
Schimbați-le pozițiile și observați în mod repetat din unghiuri diferite.
III. Proces cuprinzător de judecată (procedură de operare standard)
O judecată riguroasă a acurateței colorimetrice ar trebui să urmeze acest proces:
1. Pregătirea probei: Pregătiți o probă folosind colorantul care urmează să fie testat conform condițiilor standard de proces.
2. Tratamentul condiției: Puneți proba de testat și proba standard în același mediu (temperatură, umiditate) pentru o perioadă de timp pentru a le permite să se stabilizeze.
3. Inspecție vizuală preliminară: inspectați rapid sub lumină naturală sau o sursă de lumină standard pentru a verifica dacă există diferențe semnificative.
4. Măsurarea instrumentului: utilizați un colorimetru pentru a efectua măsurători în mai multe-puncte conform specificațiilor, înregistrând valorile ΔE, ΔL, Δa și Δb.
5. Analiza datelor:
Dacă ΔE și toate valorile diferențiale se află în intervalul de toleranță cerut de client-(de exemplu, ΔE < 1,0), treceți la pasul următor.
Dacă abaterea culorii depășește intervalul acceptabil, analizați direcția abaterii culorii pe baza valorilor ΔL, Δa și Δb, oferiți feedback coloristului pentru ajustarea formulei, apoi reveniți la pasul 1.
6. Evaluare vizuală cu mai multe-surse de lumină: într-o cutie standard de sursă de lumină, comutați între diferite surse de lumină pentru a confirma absența diferenței de culoare sau a metamerismului.
7. Hotărâre definitivă:
Calificarea datelor instrumentului + Evaluare vizuală cu mai multe-surse de lumină calificată=Potrivire precisă a culorilor.
Dacă oricare dintre acestea este necalificată, este necesară reajustarea.
